Salut, mă numesc Andrei Iulian, și sunt arcaș.

TmArchery Iulian Adrei

                Sunt membru fondator al mișcării de tir cu arcul în Timișoara, și în cele ce urmează voi face o schiță a cine suntem noi, clubul de arcași din Timișoara și cum am ajuns noi aici.

În anul 2007, fiind membru al unui club de arte marțiale, am participat la un antrenament unde câțiva pasionați au adus două arcuri. Erau niște arcuri simple, olimpic take-down de lemn, practic niște arcuri pentru începători, dar eram toți fascinați. Mai văzusem arcuri în filme, și m-am mai jucat când eram copil cu diverse arcuri improvizate din bețe legate cu sfoară, însă era prima data când am văzut și am ținut în mână un arc.

                A fost un moment pe care nu îl voi uita, pentru că atunci când am luat în mână acel arc, am știut.

                Am știut că bucata aceea de lemn avea să facă parte din viața mea. Încă nu știam cum, dar știam că acela e drumul meu.

                Ulterior mai mulți pasionați din clubul de arte marțiale ne-am cumpărat arcuri, și am început să practicăm un fel de Kyu-jutsu, o practică războinică de tragere cu arcul, și un timp a fost foarte frumos, ne distram, era interesant, aveam o bucurie permanentă când puneam mâna pe arc.  Însă ce făceam noi nu avea neapărat un suport tehnic, improvizam, aplicam ce vedeam prin filme, și creșteam din experiențele directe.

                În acea perioadă, anul 2008,  am organizat (noi, cei de la clubul de arte mațiale) primul concurs de arc, care s-a dovedit a fi un succes, fiind un concurs internațional, au venit pasionați de arc din alte orașe și din țara vecină, Ungaria. Acel an, 2008, a fost anul în care am înțeles foarte clar că arcul va face parte cumva din viața mea, pentru totdeauna.

                Ulterior, pentru că erau tot mai mulți doritori să învețe această disciplină frumoasă, și deoarece maestrul nostru de arte marțiale nu agrea ideea ca non marțiali să învețe cum să tragă cu arcul, am decis să pornesc pe acest drum pe cont propriu.

                Am găsit o locație pe un câmp lângă pădurea verde (pe atunci legislația privind arcurile era mult mai strictă), am dus acolo câțiva baloți de paie și am amenajat un mic poligon.

                Practic acesta a fost începutul meu, al nostru, ca mișcare de arc în Timișoara.

                Timp de aproape șase luni am tras când singur, când cu un fost coleg de la clubul de arte marțiale, Cristurean Dan, un om care a pus mult suflet în perioada de început a noastră ca și club.

                După aceea, în urma unui anunț pe care l-am postat, au început să vină pasionați. La început câțiva, apoi tot mai mulți, de a trebuit să schimbăm poligonul. Fiind un comod din fire, am ales o locație mai aproape de mine, și am organizat un plogon mare în Calea Girocului, din Timișoara, prin anul 2010.

                În scurt timp, am ajuns să numărăm 50 de persoane active, și am început să participăm la concursuri.

                Practic, anul 2011 a fost anul când clubul TM Archery a luat ființă, ca entitate juridică și ca un concept.  TM – inițialele de la înmatriculările auto, ce indică județul Timiș, sau  mai precis Timișoara, iar archery…cred că nu mai trebuie explicat.

                 Pe acea vreme, concursurile erau puține, mai ales la noi în țară, așa că prin anul 2012, am decis să ne deplasăm și în afara țării, în Ungaria, apoi în Serbia.

                Am cunoscut mulți pasionați, am legat prietenii de-o viață, și am crescut frumos.

În anul 2013 am deschis prima sală permanentă de tir cu arcul din Timișoara, probabil și din vestul țării.

În 2014, clubul nostru, TM Archery, a fost organizatorul primului concurs oficial internațional, un concurs foarte frumos, organizat cu sprijinul familiei Danileț, de la București, deținătorii magazinului archeryshop.ro

                Au participat la acel concurs arcași din toată țara, dar și din străinătate, din Ungaria, din Serbia, din Germania. A fost un sentiment foarte frumos să punem orașul nostru pe harta internațională a tirului cu arcul.

                Echipa nucleu, care s-a format pe nevăzute, a fost una de oameni pasionați și inimoși, primii membrii fondatori fiind, alături de mine, Onc Ioan (Nelu) și Kegler Zoltan (Zoli).

                Voluntariatul, pasiunea și generozitatea membrilor clubului au ținut în viață această pasiune și ne-au propulsat în vâltoarea unor evenimente sportive naționale și internaționale, noi fiind membri fondatori ai circuitului de concursuri Liga de Vest, un circuit de 8 concursuri pe an, organizat de clubul nostru alături de cluburile din Arad, Lugoj și Hunedoara.

                Tot atunci am devenit prieteni și cu organizatorii cluburilor din Gyula și Ketegyhaza, Ungaria, punând bazele alături de prietenul nostru, Gyorgy Lovasz  (președintele clubului din Ketegyhaza, primul și cel mai important membru de onoare al clubului nostru), unei mișcări internaționale „Arcași fără frontiere”, o mișcare non politică, cultural-sportivă, care avea scop promovarea arcașilor la concursuri transfrontaliere, respectiv arcașii din România participau la concursurile din Ungaria, și invers, arcașii din Ungaria participau la concursurile din România.

                De altfel, în acest mod am reușit să legăm prietenii cu oameni deosebiți, printre care amintim doi multipli campioni mondiali, domnul Gabor Gyarmati, din Szeged, Ungaria, și domnul Mellis Mihaly (Miși baci) din Oroshaza, Ungaria, care au devenit și membri de onoare ai clubului nostru.

                Omul de bază al clubului, timp de mulți ani, a fost prietenul și partenerul meu de arcășie, Gâtman Alexandru (Alex), un arcaș desăvârșit, care a reușit să ducă numele clubului nostru pe multe podiumuri naționale și internaționale.

                De asemenea, aș vrea să amintesc mai multe nume, ale unor prieteni de arcășie, care au pus umărul și au adus un ajutor neprețuit și imposibil de răscumpărat, la creșterea multor generații de arcași și la promovarea clubului nostru și a acestei frumoase discipline.

                Aici aș dori să amintesc, alături de Onc Ioan, Kegler Zoltan, Gâtman Alexandru, și pe Roșu Bogdan, Manea Titel, Țurlică Vid Horațiu,  Țurlică Vid Irina, Grecu Nicolae, Lesei Ovidiu, Ciorogariu Cornel, Radu Liteanu, Misaraș Ioan, și mulți alții.

                Practic, datorită nucleului de oameni deosebiți, și în care, alături de mine, au participat ca instructori Gâtman Alexandru și Țurlică Vid Horațiu, noi am reușit să punem arcul în mâna a peste 3.500 de persoane, sub diverse forme, fie ca membri ai clubului nostru, fie ca simpli cursanți, fie ca participanți la diverse evenimente la care eram invitați pentru a aduce această bucurie celor pasionați.

                Dincolo de kilogramele de medalii câștigate de arcașii clubului nostru de-a lungul timpului, și dincolo de munții de podiumuri cucerite de aceștia, cel mai important este că, peste toți acești ani, am reușit să păstrăm scânteia aceasta a pasiunii pentru una dintre cele mai frumoase discipline sportive și culturale, respectiv tragerea cu arcul. Indiferent că este vorba de arc istoric, arc de vântătoare, Bare-bow, olimpic sau compound, arcul este o disciplină ce presupune o latură fizică, una psihologică și una spirituală.