„This for you, too many mind!” (Asta pentru tine, prea multă minte ).

Am fost uimit când am auzit această replică din filmul “The Last Samurai.” (Ultimul
samurai). Eroul principal, Căpitanul Nathan Algren, jucat de actorul Tom Cruise, nu se
descurca prea bine la antrenamentele de samurai, și cam lua bătaie. Cruise nu a înțeles, și a
repetat ce a auzit, ca o întrebare. “Prea multă minte?”
Ajutorul lui i-a explicat, “Hai, too many mind. Mind the sword. Mind the people
watch. Mind the enemy. Too many mind…” (Da, prea multă minte. Minte la sabie. Minte la
oamenii care privesc. Minte la inamic. Prea multă minte) Sfatul lui final a fost: “No mind.”
(Fără minte)

Ideea era că Cruise acorda prea multă atenție la tot ce se întâmpla în jurul lui, și de
asemenea, se gândea ce urmează să facă în momentele următoare cu sabia, în loc să aibă
încredere în pregătirea sa și să lase lucrurile să se întâmple.
Îmi amintesc că am realizat în momentul acela : „Asta e”. Nu mai gândi, acționează.
Ușor de zis, greu de făcut. Am realizat, totuși, că este un punct cheie, de luat în considerare,
când discutăm despre arta tragerii instinctive.
Nu sunt un antrenor în toată puterea cuvântului, însă am tras cu arcul tradițional de
ceva timp, și am ajutat ceva oameni să înceapă tragerea cu arcul tradițional. Așadar, ca
majoritatea arcașilor mai vechi, cu cât trece mai mult timpul, cu atât mai bun eram în trecut!

Ceea ce urmează mai jos, este o privire de ansamblu asupra tragerii instinctive. Mă
voi referi la două concepte diferite, ce au în comun și se bazează pe consistența formei
pentru o tragere performantă.
Tragerea instinctivă, ce o fi asta în realitate?
Unii definesc instinctul astfel: o aptitudine naturală sau dobândită, impuls sau
capacitate. Există cu adevărat o metodă de tragere bazată pe instinct?
Tragerea cu arcul și săgețile se poate identifica mult în vechime, în genele noastre
ancestrale. Omenirea a folosit aceste unelte pentru multe mii de ani. De ce n-ar putea fi
posibilă o abilitate înnăscută de a trage cu arcul, adânc îngropată în materia noastră cenușie?
Sunt sigur că de-a lungul vieții ați experimentat ceva care pur și simplu a venit natural.
Aceasta este experiența de a trage instinctiv despre care vorbesc aici.
Am tot auzit de analogii folosite pentru a descrie tragerea instinctivă, și cred că una
dintre analogii poate fi prezentată aici. E vorba de basketball.
Un basketbalist învață să arunce mingea din multe poziții, și bineînțeles, din mișcare.
De la stânga la dreapta, de la dreapta la stânga, și uneori, când e norocos, cu ambele picioare
pe sol. Bineînțeles că uneori ținta e în mișcare, atunci când pasează mingea la alt jucător, și
bineînțeles, aceasta se deplasează cu viteze diferite, și în unghiuri diferite. Cum este atunci
posibil să paseze mingea cu exactitate la colegul jucător cu atât de multe variabile în joc?
Cred că e vorba de instincte bune. Corpul și mintea știu ce dorește jucătorul să facă,
și lăsându-le să lucreze împreună, în acel moment de concentrare totală, ele își făceau treaba
perfect, aruncând mingea unde trebuie.
Acest concept îl consider a fi cea mai pură formă de tragere instinctivă.
Tragerea cu un arc la un mod performant, este de fapt și mai simplă decât aruncarea
unei mingi, deoarece atunci când ai o lungime de întindere a arcului constantă (draw
lenght), atunci ai aceeași traiectorie a săgeții la fiecare săgeată.
Atunci când ai tras suficiente săgeți, creierul tău își amintește traiectoriile și devine
propriul computer care calculează unde să ții săgeata. Își amintește cum ar trebui să arate
imaginea țintei înainte să dai drumul la săgeată. Când totul e perfect, creierul tău transmite
un mesaj: „acum e momentul să dai drumul la săgeată”. Sună ușor? Este ușor, dacă ai
încredere în tine și nu te pui la îndoială cu „prea multă minte”.
Doar te uiți la ce vrei să nimerești, tragi săgeata și îi dai drumul. Oare chiar
funcționează chestia asta? Pentru unii, da.
O văd în copii, tot timpul. Ei sunt fascinați de arc și de săgeți și abia așteaptă să tragă.
Trebuie, totuși, să începui munca cu ei cât timp sunt în faza în care vor să încerce totul. În
momentul în care apare atitudinea cu „Asta pare greu..”, e prea târziu.

Dacă tu crezi că poți să o faci, atunci chiar o vei face.

Ca și în multe alte domenii, în viață, tragerea instinctivă presupune credință.

Pune un balon pe o țintă în fața unui copil, și spune-i: nimerește-l! De cele mai multe
ori, o va face. Mai bine decât atât, aruncă un disc în aer, și spune-le să-l nimerească. Tu
arunci, ei trag, și de cele mai multe ori nimeresc. CUM???? Ei lasă „voința” lor să o facă. Ei
pur și simplu știu că ei „vor” să nimerească. Corpul și mintea lor lucrează împreună prin
coordonarea ochi-mână și ei nimeresc ceea ce doresc să nimerească. Ei se uită la țintă,
concentrați, trag de săgeată până când simt că totul pare în regulă și apoi dau drumul la
săgeată în mod instinctiv.
Este uimitor cât de precis poate fi un arcaș care trage în felul acesta. Pentru acest tip
de tragere nu vrei să te gândești prea mult. Pur și simplu o faci.
Specialiștii în arcul instinctiv cred că arcașii care trag în felul acesta sunt cei mai buni
vânători cu arcul. Ei spun „fără sisteme sofisticate de ochire”! Sistemul lor de tragere nu
este un sistem de ochire, ci pur și simplu un mod efectiv de a avea încredere în abilitățile
tale de a te concentra pe un punct, tragi, ancorezi, dai drumul și nimerești.

“Aim small, miss small.” (Țintește un punct cât mai mic, și ratarea va fi mai mică)
Nu știu sigur cine a venit cu zicala asta, însă e perfectă pentru conceptul „alege un punct de
ochire”. Prima dată am auzit-o de la vânători. Ideea este că, după ce înveți bazele tragerii
instinctive, pentru a evolua, una dintre cele mai importante metode pentru îmbunătățirea
performanței este alegerea unui punct cât mai mic ca țintă, pe care să te concentrezi.
Noi avem tendința de a ținti întregul animal, iar când facem asta, dacă ratăm cu puțin,
ratăm întregul animal. Este diferit dacă țintim o țintă mai mică, un punct cât mai mic pe
țintă, pe care să ne concentrăm. Unii dintre cei mai mari arcași instinctivi fac asta și
rezultatele lor sunt foarte bune.
Azi, mulți arcași tradiționali își zic „alege un punct” în timpul tragerii, și se
concentrează pe un punct foarte mic. În felul acesta, chiar dacă ratează punctul respectiv,
tragerea lor este încă aproape de punctul ochit, ceea ce încă înseamnă „punct mortal” pe
țintele de vânătoare.
Țintirea unui punct mic presupune concentrare, iar noi, ca oameni, avem un timp
limitat de concentrare, la un moment dat. Tragerea a sute de săgeți una după alta, în acest
stil corect de concentrare chiar nu este posibil în categoria de tragere instinctivă. De altfel,
nici nu este o idee bună acest antrenament, deoarece va dezvolta și imprima în memoria
mușchilor obiceiuri proaste.
Tragerea la rădăcina copacilor sau de tip roving (pe teren accidentat, cu ținte
diverse), e un antrenament mai bun pentru arcașii instinctivi. Dacă exersezi în curtea din
spate, trage una-două săgeți cu forma perfectă. Te poți întoarce mai târziu să mai tragi două
săgeți, după ce capacitatea ta de concentrare s-a refăcut. Este mai bine să tragi câteva săgeți
perfect, decât o grămadă de săgeți cu rezultate slabe. Nu numai că avem o capacitate
limitată de concentrare, însă nu avem mai mult de o secundă pentru a susține concentrarea
intensă pe punctul ochit.
Pentru o țintire naturală și o tragere instinctivă, ar trebui să te uiți la punctul ochit în
timp ce tragi săgeata spre tine, dar ar trebui să aștepți până chiar în momentul de dinaintea
release-ului pentru a-ți angaja toată ființa într-o focalizare intensă pe acel punct în care vrei
să vezi săgeata ta. În acel moment intens de concentrare, dai drumul la săgeată, uitându-te în
continuare la punctul ochit, și apoi bucură-te de o tragere precisă, în mod instinctiv.
Există pe internet filme în care Howard Hill, John Shultz și Ron LaClair nimeresc
aspirina în zbor. Când au fost întrebați cum au făcut-o, ei nu au avut practic un răspuns clar.
Ei doar au știut că doresc să o nimerescă, și au nimerit acea țintă mică în mișcare.
Este foarte impresionant să vezi acest fel de tragere instinctivă, în special cu o
precizie de acest gen.
Această metodă de tragere instinctivă poate fi foarte eliberatoare și fără stres. Cu o
formă corectă de tragere, exercițiu și încredere în tine, poate fi uimitor ce precizie poți

tmarchery

atinge.
Fără o formă corectă de tragere este imposibil de a ajunge la acest potential. Sunt
sigur că majoritatea arcașilor sunt de acord cu această afirmație. Chiar și în cea mai naturală
formă de tragere instinctivă, cei mai buni arcași sunt cei care au o forma perfectă de tragere.
Mai există o formă de „tragere instinctivă”, care nu este chiar instinctivă, însă este
foarte puternică și în timp, devine naturală, dacă nu chiar instinctuală.
Alegerea acestei căi necesită muncă grea și dedicare. Trebuie să fii devotat procesului
și să-i vezi efectele. Dacă ești dispus să aloci timp și efort, recompensele sunt imense. Cheia
în această a doua categorie este identificarea, construirea și perfecționarea unei secvențe de
tragere.
O serie de evenimente într-o ordine particulară, care au fost executate corect, rezultă
într-o plasare precisă a săgeții. Construiește o secvență de tragere, exersează perfect și
concentrează-te pe fiecare pas, până când o stăpânești. Aceasta este o tragere foarte mentală,
intențională și premeditată. Mai târziu, după ce continui cu practica cât este necesar, și vei
trage cu succes de față cu alți arcași, vei dobândi încredere. Așa cum ai încredere
întotdeauna într-o busolă, ai încredere în secvența ta de tragere. Dacă o faci, tragerea precisă
va începe să existe.
Cei șapte pași pentru o secvență corectă de tragere sunt:
Pasul 1: Poziția corpului
Pasul 2: Cum ții în mână arcul
Pasul 3: Cum ții mâna pe coardă
Pasul 4: Punctul de ancorare
Pasul 5: Implicarea
Pasul 6: Țintirea
Pasul 7: Concluzia
Așa cum vezi, este mult de gândit la prima vedere. E cam intimidant, însă de îndată ce
înțelegi mecanica mișcărilor, și după ce exersezi suficient, tragerea corectă va deveni o
adoua natură pentru tine.
În primul rând învățăm să tragem corect, apoi, prin repetiție a acelei forme, în timp,
secvențele de tragere se mută din mintea conștientă în subconștient.
Odată ce mutarea în subconștient se întâmplă, secvența de tragere este executată
fluid, natural, și aproape fără efort. Corpul și mintea intră pe „pilot automat” și te poți
concentra la alte lucruri.
Chiar dacă a fost un „comportament învățat”, acesta devine aproape instinctual. Este
în mod special benefic pentru tragerea instinctivă, deoarece în momentul tragerii trebuie să
te concentrezi în mod intens pe punctul țintă, și la nimic altceva.
Amintește-ți cum a fost când ai învățat să mergi pe bicicletă. A trebuit să îți ții
echilibrul, să controlezi ghidonul, să păstrezi viteza…Întoarce! Stai! Cazi… Mai târziu,
odată ce ai exersat destul, corpul și mintea ta par a spune „Ok, am înțeles”. Din acel punct,
pur și simplu te sui pe bicicletă și mergi.
Cam așa a fost și când ai învățat să conduci mașina, nu-i așa? Nu ți s-a întâmplat să
ajungi într-un punct și să realizezi că nici măcar nu îți amintești drumul? Acesta este
subsconștientul care are grijă de „afacere” și o face în așa fel încât tu să te poți gândi la alte
lucruri.
Tragerea instinctivă poate fi uneori așa.
Ce sistem să folosești? Eu te-aș sfătui să te uiți în jur și să vezi ce fac ceilalți arcași
tradiționali, să observi chestii care au sens pentru tine și care îți vin natural.
A învăța să tragi instinctiv este o călătorie. Sunt multe căi pe care le poți alege, însă
destinația e aceeași. Ne străduim să tragem precis.
Tragerea instinctivă e plină de satisfacții. E posibil să investești multă transpirație
pentru a ajunge acolo, și e posibil să te întorci pe cărare uneori, pentru a găsi drumul bun,
dar vederea de ansamblu din vârf merită efortul.
Dă o șansă tragerii instinctive și bucură-te de vederea din vârf.